Întoarcerea la poezie

după incursiuni tulburătoare
printre oameni
mă întorc la poezie,

acolo unde suferinţa este doar o metaforă,
acolo unde nu sunt nevoit să strig
pentru a fi înţeles de ceilalţi,

acolo unde timpul
capătă o densitate mult mai mare,
iar moartea,
alergată nopţi la rând de întrebări,
gâfâie

da!
mă întorc la poezie
aşa cum se întoarce un copil
neadaptat la nefericire
în pântecul mamei